Albert Einstein

“Nu tot ce este numărabil are valoare, așa cum nici tot ce e de valoare nu se poate număra”  1879-1955

Secolul XX reprezintă pentru fizică epoca marilor înfăptuiri revoluționare într-un ritm rapid, nemaîntâlnit în istoria științelor. Dintre fizicienii care au strălucit în această epocă, cucerind o faimă fără precedent în trecut, poate fi citat și A. Einstein, celebrul autor al teoriei relativității. Einstein este considerat ca Newton-ul vremii noastre. Inscripția:

“Qui genus humanum ingenio superavit !” (Cel care a depășit prin geniul lui neamul omenesc) de pe statuia lui Newton, de la Trinity College din Cambridge, poate fi atașată și statuii lui Einstein.

Cine a fost acest om excepțional, pe care istoria l-a marcat și care a contribuit din plin la civilizația secolului al XX-lea?

Născut la 14 martie 1879 în orășelul Ulm din Bavaria (RFG) urmează liceul din Munchen și facultatea de pedagogie a școlii politehnice din Zurich (Elveția). Aici l-a avut coleg pe Marcel Grossman care l-a ajutat în cunoașterea matematicilor superioare.

În 1900, termină cu succes politehnica din Zurich. Nereușind să obțină un loc de asistent universitar, pentru a se întreține a început să dea meditații la fizică. Așa l-a cunoscut pe studentul Mauriciu Solovin, originar din România, de care a rămas strâns legat toată viața. Lecțiile lui Einstein cu Solovin s-au transformat repede în discuții filozofice, purtate între doi prieteni. Tot în această perioadă Einstein pornește cercetări științifice de unul singur, fără îndrumările unui specialist. Publică prima lucrare științifică care avea să revoluționeze fizica din vremea lui, lucrare referitoare la tensiunea superficială a lichidelor în legatură cu forțele de coeziune, în Annalen der Physik (nr.4 din 1901 – Berlin). În 1902 este numit referend la biroul de brevete din Berna.

Perioada petrecută la Berna este cea mai importantă din viața lui Einstein; acolo a produs el principalele lucrări care i-au adus foarte curând o celebritate mondială. Einstein arăta pe atunci ca un tânăr înalt, bine făcut, cu o figură distinsă, care trăda o inteligență remarcabilă. Avea nasul puțin acvilin, ochii căprui și mari; purta o mustață de care nu s-a despărțit toată viața. Părul lung îi dădea o înfățișare mai mult de artist, decât de om de știință. Era neglijent cu îmbrăcămintea, obicei de care nu a scăpat toată viața. În discuțiile din acea perioadă Einstein vorbea rar, uneori chiar monoton; când tăcea, dădea impresia unui om căzut pe gânduri, pe care nu-l interesa nimic în jurul său.

După publicarea primei lucrări, Einstein, dă la iveală în scurt timp, cu o viteză mare, rar întâlnită în istoria fizicii, câteva lucrări cuprinzând idei revoluționare pentru înțelegerea fenomenelor fizice. Dintre aceste lucrări se pot enumera:

-Teoria cinetic[ a echilibrului și a principiului II al termodinamicii

-O nouă determinare a dimensiunilor moleculare, cât și alte lucrări, culminând cu elaborarea teoriei relativității. Dacă principiul relativității a fost întrezărit de Lorentz și Poincare, în schimb teoria relativității rămâne în întregime opera unui singur om, Albert Einstein.

Teoria relativității în forma clasică enunță că: legile fenomenelor mecanice nu sunt influențate de mișcarea sistemelor inerțiale în care se studiază. Einstein, a generalizat acest rezultat, formulând ceea ce se numește astăzi principiul realtivității restrânse: legile tuturor fenomenelor nu sunt influențate de translația sistemelor inerțiale în care se produc. Sau încă: legile fenomenelor au aceeași formă în toate sistemele inerțiale. Pentru formularea matematică a acestui enunț Einstein emite postulatul constantei vitezei luminii: viteza luminii este aceeași în toate sistemele inerțiale. De asemenea în funcție de locul ocupat de observatorul unui fenomen sau obiect se produce așa numita contracție a spațiului sau dilatarea timpului.

În 1911 el formulează principiul echivalenței:  pentru toate fenomenele fizice, câmpul gravitațional este echivalent cu un câmp de accelerație. Teoria relativistă a gravitației, în care forța de atracție dintre corpuri este complet eliminată, cuprinde în formularea lui Einstein termeni suplimentari care traduc existența unor efecte, necunoscute pentru mecanica newtoniană. Acestea sunt:

– efectul Einstein, reprezentând deviația luminii în câmpul gravitațional

– deplasarea periheliului planetei Mercur

– deplasarea spre roșu a liniilor spectrale în câmpul gravitațional

Toate aceste afecte au fost confirmate de observațiile astronomice. După terminarea primului război mondial, Einstein sprijină acțiunile pacifiste. În 1922 a fost invitat să facă parte din comisia pentru cooperare intelectuală de pe lângă Liga Națiunilor , a cărei secretar era George Oprescu, ulterior profesor de istoria artelor la Universitatea din București.

În 1933, la instaurarea regimului hitlerist în Germania, Einstein se afla în America, la Pasadena, unde ia hotărârea să nu se mai întoarcă în Germania. Se stabilește cu familia în Belgia, în apropiere de Ostende. Securitatea lui fiind primejduită de vecinătatea nazistă, Einstein se stabilește la Princeton, în America. Aici președintele Rossewelt sprijinea oficial cercetările fizicienilor atomiști, în vederea construirii bombei atomice.

În 1948 starea de sănătate a savantului se agravează (făcându-și apariția vechea lui boală de ficat). În noaptea de 17-18 aprilie ora 1:25 s-a stins din viață în urma unei hemoragii de abdomen după ce refuzase să fie operat la spitalul din Princeton. A fost incinerat în mod simplu, cu participarea numai a familiei, fără discursuri, așa cum ceruse în testamentul său. Acesta este Albert Einstein – o viață de muncă, de cercetări, de elaborări și de succes. Un pacifist care dorea ca cercetările și descoperirile fizicii să fie utilizate spre binele omenirii.

Acesta este un fragment scris de mine la lucrarea de atestat din 2006, când i-am făcut portretul marelui fizician Albert Einstein.