Existenta

“Taina existentei noastre nu sta in a trai, ci in a stii pentru ce traiesti.”

– Nicolae Iorga

 

Taina existentei umane reprezinta o intrebare si totodata o enigma pentru unii dintre noi care se intreaba cel putin o data in viata pentru ce ne nastem? pentru ce traim? de ce mancam si de ce facem ceea ce facem in aceasta viata?

Traim cumva doar de dragul de a trai in nestire precum animalele care nu au nici un scop si nici nu asteapta nimic de la viata. Tema abordata in citat este tema fundamentala a antropologiei: definirea conditiei umane. Aceasta tema presupune gasirea unei insusiri esentiale prin care omul se deosebeste de celelalte forme de existenta. In plan secund aici sunt antrenate mult mai multe nuante: care este sensul existentei umane, care este rolul existentei specifice a omului, care sunt sansele si limitele cunoasterii umane, care este raportul dintre suflet si trup.

Solutia oferita de autor vine in completarea gandirii lui Descartes, Pascal, Blaga, Sartre si in opozitie fata de conceptiile lui Burgson sau Nietzche. Astfel, specificul existentei umane nu consta in simpla vietuire, ci in constientizarea sensului existentei. Fara sa o spuna explicit, autorul asuma existenta unui scop (sens). Mai mult decat atat, acest sens nu poate fi decat deosebit si diferit pentru fiecare om.

“Aceasta lume are 6 miliarde de oameni care-si traiesc propriile vieti, in 6 miliarde de feluri diferite, cu 6 miliarde de feluri de pace, cu 6 miliarde¬† de feluri de libertate, cu 6 miliarde de feluri de razboi.”

filmul Battle Royale

Taina” consta in calitatea speciala ce face posibila depistarea si intelegerea sensului ascuns.

“Domnilor studenti va felicit. In sfarsit pacea domneste in inimile oamenilor. In sfarsit putem spune ca razboiul e doar un cuvant, pe care nu-l mai intelegem. In sfarsit suntem un tot unitar. Domnilor studenti, exista o boala in inimile oamenilor. Simptomele ei sunt ura, simptoma ei este supararea. Simptoma ei este furia, simptoma ei este… razboiul. Boala este sentimentul. Dar, domnilor studenti va felicit. Pentru ca exista un tratament pentru aceasta boala. CU pretul lipsei sentimentelor profunde, am reusit sa suprimam legile ei absurde. Si societatea voastra a acceptat acest tratament. Prozium. Acum suntem impacati cu noi insine si omenirea este unita. Razboiul nu mai exista. Ura este doar o amintire. Acum avem o constiinta comuna. Si aceasta constiinta ne indruma sa folosim standardul EC-10 contra sentimentelor, impotriva acelor lucruri care ne-ar putea tenta sa simtim din nou, si sa le distrugem. Am castigat domnilor studenti. Impotriva tuturor vicisitudinilor si a caracterelor voastre ati reusit sa supravietuiti.”

filmul Equilibrium

Aceste doua citate din cele doua filme, cu precadere cel de-al doilea trebuie sa ne arate ca libertatea pe care o avem, existenta care ne-o insusim, nu sunt in zadar si nu trebuie sa folosim o logica circulara “existi prentru a-ti continua existenta – Equilibrium” ci pentru a simti si pentru a gasi un scop in viata, pentru a cunoaste taina existentei umane.

Prin apelul la constiinta, Iorga se apropie de traditia rationalista, Descartes aprecia cugetarea ca fiind insusirea definitorie a omului iar Pascal – constiinta de sine. Oarecum pe aceeasi filiera se afla abordarea lui L. Blaga. Filozoful roman apreciaza omul ca fiind caracterizat prin “existenta intru mister si pentru relevare”. Prin aceasta omul se manifesta nu numai ca altceva in raport cu restul lumii, dar si ca forma superioara de existenta. Existenta umana constituie o astfel de existenta teoretizata prin ontologia umanului.

Daca pentru Blaga perceperea existentei si dorinta de relevare sunt esentiale in constructia umanului, pentru N. Iorga insasi capacitatea omului de a descoperi sensul existentei este o “taina”.

J. P. Sartre formuleaza un punct de vedere ce poate fi analizat in paralel cu textul lui Iorga. Pentru filozoful francez, in cazul omului “existenta precede esenta”, in sensul ca individualul intai exista, iar apoi (in ordine istorica si logica) isi constituie esenta prin intermediul alegerilor succesive pe care le face de-a lungul vietii. Daca pentru Sartre sensul existentei umane este individualul si se construieste in mod liber si constient, pentru istoricul roman sensul apartine umanitatii si se constituie la nivel social. Rostul nu apartine individului ci societatii si se regaseste in istorie si cultura.

Puncte de vedere diferite (daca nu opuse) formuleaza Bergson si Nietzsche. In cazul lui Bergson, umanitatea nu presupune nici o “taina” sau “mister”. Omul se deosebeste prin “inteligenta”, singura distinctie pentru uman ramane aceea de a fi “mai inteligent” decat animalele. Intre om si animal nu exista o granita ci doar o diferenta de gen: Omul este in aceasta perspectiva “cel mai inteligent animal”.

Nietzsche formuleaza un punct de vedere aparte (ca si in toate celelalte privinte). Omul este considerat superior animalelor, dar prin om nu se incheie evolutia, aceasta fiind o “etapa” ce va fi depasita odata cu aparitia “superomului”.

Din punctul meu de vedere omul este o fiinta cu trup si suflet. Animalele nu au suflet si simtiri sufletesti ci doar reflexe. Ca urmare omul ramane sa isi traiasca misterul in vesnicie.

El (omul) este “chipul si asemanarea” Creatorului care a dat fiecarei fiinte dreptul la o viata, cu atat mai mult omului caruia ii este de mare pret viata aceasta pentru dobandirea celeilalte. Viata omului nu isi are sens fara ideal, fara o tinta care sa incununeze existenta, sa o dirijeze pe un drum pe care omul singur si-l alege.

Libertatea umana se manifesta tocmai in posibilitatea de a alege, de a stii ce vrei de la viata, de la existenta. Existam atata timp cat suntem liberi si luptam pentru atingerea idealurilor alese. daca alegem binele sau raul este o problema de constiinta. Conditia umana releva multe aspecte palpabile material sau spiritual si totusi ramane o enigma pentru cei care o cauta.

Pentru cei spirituali insa conditia umana este relevata prin credinta. “Calea, Adevarul si Viata” se reunesc intr-Unul iar omul ramane sa se desavarseasca prin dobandirea virtutilor.

Antropologia ramane un domeniu mereu pasionant al cunoasterii. Reflexivitatea cunoasterii va pastra intotdeauna un interes special, dublat de misterul datorat imposibilitatii de a disocia intre instrument si obiect.