Buna Dimineata Soare

Aproape ca am si uitat cum este sa te scoli de dimineata (ora 06:00-07:00) si sa respiri aerul racoros si placut al zilei, asta pana ieri. De aproape un an nu cred ca m-am mai sculat asa devreme, decat cu rare exceptii. Bine ieri nu m-am sculat dis de dimineata ci am lucrat toata noaptea si am prins astfel si dimineata, primele raze de soare, primele zgomote facute de oamenii grabiti spre munca, primele triluri ale pasarilor.

Eram prea obosit ca sa-mi fac siesta de dimineata, o cafeluta, o tigara, o stire la radio sau un ziar. In schimb am plecat grabit spre metrou sa ma intalnesc cu un coleg sa-i dau niste materiale. Ajungand devreme si asteptandu-l circa 20 de minute la gura de metrou am constatat cat de frumoasa este dimineata si cum nu am mai observat-o pana acum. Lasand la o parte aerul placut de dimineata si lumina deosebita a soarelui am observat ceva, OAMENII.
Furnicar mare de oameni care fugeau grabiti ca termitele, fiecare spre treaba sa; dar nu, nu ca in timpul zilei, am observat o oarecare liniste in ei, o odihna, un avant placut, o politete. Pe cat de grabiti totusi pe atat de atenti, nu mai dadeau unii peste altii cum vedeam in timpul zilei. M-am dus pana la chioscul cu ziare sa-mi iau tigari ca nu mai aveam. Acolo a fost uimirea in relatiile dintre oameni. In tot acel spatiu “comercial” stradal am vazut o politete care astazi nu prea o mai vezi.

” – Buna dimineata, o libertatea va rog frumos. -Buna dimineata, poftiti va rog. – Multumesc frumos, o zi buna. – si eu va multumesc o dimineata placuta.” Si multe altele asemenea. Am ajuns sa ne uitam ca la o mare minune cand vedem lucruri de altfel normale; intr-o societate a vitezei si a nebuniei am uitat cum sa ne oprim cateva momente si ascultam “firul de iarba cum creste”.
M-am intors acasa dupa ce i-am dat colegului materialul cu un oarecare regret. As mai fi ramas putin in acel loc “frumos”. Acasa alta surpriza; am intrat in camera mea si m-am asezat pe scaun la birou uitandu-ma pe geam. Una din cele mai frumoase dimineti. Razele soarelui patrundeau pe cat de timide pe atat de stralucitoare pe geamul meu, strabatand printre frunzele verzi ale copacilor din spatele blocului meu, incununandu-le parca cu coroane de lumina, sectionand mai departe cele 2 foi de geam ale termopanului meu si dansand lin pana pe suprafata petalelor frumos colorate ale florilor ce le am pe pervazul geamului.

A fost cu adevarat o dimineata superba care nu se poate descrie in cuvinte scrise ori vorbite. A fost dimineata mea, traita numai de mine dar care m-am gandit sa o impartasesc si voua.